Tuttu cuncorre per fà di a Corsica un paradisu vitìculu
: una ìsula bagnata da u sole, induve u
climu, u rilievu, e terre è a storia sò in armunia
per dà orìgine à un territoriu chì ùn s’assumiglia à nisun
altru è per dà à i so vini tutta a forza è u so caràtteru
isulanu.
Ùn sò nati d’Aostu di u 1975 ind’una cantina vitìcula di
a piaghja orientale diventata cèlebre grazia à u so vinu
troppu inzucaratu !
A viticultura piglia fiatu quande i Fuceani intrudùcenu a
vigna, ci sò più o menu 2500 anni, in Alalia, diventata
Aleria, ciò chì face di u vignetu corsu unu di i più vechji
di tutti i vigneti metrupulitani. Smenticata dopu à a
cascata di l’imperu Rumanu, u vignetu hè torna cultivatu
da i Pisani chì ne fàcenu cumerciu cume vinu di messa.
Diventata culunia francese da a u tratatu di Versaglia
ind’u 1768, a Corsica sviluppa u so vignetu chì cresce
finu à 20 000 èttare à u mezu di u XIX° sèculu. U filussera
u scompie è e duie guerre mundiali stèrpanu i viticultori.
In l’annate 80 solu u vignetu rinvivisce da i so
malanni. Postu in lochi favurèvuli, torna à truvà a so
identità à ringrazià à a varietà di i ceppi isulani, à a tenacità
è u sapè fà di vignaghjoli spermentati chì accupieranu
tradizioni è mudernità.
Calzi micca listessi à l’altri
Quatòrdeci varietà frà e quali trè isulane permèttenu di
cumpone leie chì danu à i vini corsi tutta a so singularità
: u sciaccarellu, u più corsu di i calzi isulani, presente per
u più ind’e parti granìtiche di l’ìsula, Aiacciu è Sartè; u
Niellucciu chì hà largamente cuntribuitu à a reputazione
di i vini di Patrimoniu, rughjone calcariu induv’ellu si
spanna tutalmente; si trova oghje dinò ind’a Corsica
Orientale; u Vermentinu chjamatu malvasia di Corsica è
chì pruduce vini bianchi d’altìssima qualità; u Muscatu
à granellucci arricoltu in Corsica ùn hà nunda ùnicu postu
ch’ellu hè prisente in ogni locu in giru à u Mediterraniu,
per contra u vinu dolce ch’ellu pruduce, u Muscatu di
Capi Corsu, hè una bella rièscita. Qualchì calzi isulani
menu cunnisciuti cuntinùvanu à dà vini di caràtteru :
Altèicu, Barbarossa, Codivarta, biancu Gentile,
Genovese, Riminese. Aghjuntèmuci calzi furesteri cume
u Chardonnay, ceppu nòbbile chì dà i megliu à vini bianchi,
u Merlot chì porta un caràtteru sòffice è tòndulu, u
Cabernet-Savignon assai tànnicu, u Pinot neru putente è
dilicatu. Grenache, Syrah, Chenin, Cinsault cumplèttanu
a scelta di i ceppi offerta à i viticultori muderni.
Chì avvene per i vini corsi ?
Oghje, a superficie di u vignetu corsu si stende nantu à
7000 èttare è ùn ci hè nisun prugramu di piantazioni in
vista, l’ora d’avà essendu nanzu à a strappera. Quì avemu
fattu a nostra “rivuluzione culturale” vinti anni fà ! Ci hè
quantunque un prublema di vèndite per via di a troppu
grande pruduzione naziunale. Per indettu, i vini di
Bordeaux o di e Coste di u Ròtanu sò venduti 1,50 euri
ind’e grande superficie, à prezzi sìmuli ùn ci hè nisuna
màrghjine per u trasportu, e buttiglie o a manutenzione !
A buttiglia di vinu corsu, di livellu primu AOC o vinu di
Paese si vende circa 3 euri, da custì grandi difficultà di
cumercialisazione. A grande distribbuzione offre vini
AOC cun 4 o 5 riferenze nantu à e so scancerie; cun quaterni
di càriche severe, u raportu qualità-prezzu hè certu,
sò prudutti di rete. In quantu à e cantine particulari, cuncèrnanu
una reta di cantine, di restoranti d’altu livellu o
cun temi, sò in generale “nichji” per amatori chì ci capìscenu.
In quantu à u mercatu internaziunale, à ghjorni
d’oghje, i 2/3 di a pruduzione sò venduti fora di l’ìsula,
un 1/3 di u vulume versu l’Auropa di u nordu :
Scandinavia, Paese-Bassu, Bèlgica, Alemagna, Realme-
Unitu è per assai menu i Stati-Uniti, u Canada è u
Sgiappone.
E vèndite di vini cuncèrnanu per u più i bianchi, i rossi
è ben intesa i chjarasgini, st’ùltimi assigùranu 60% di u
vulume di e vèndite, u raportu qualità-prezzu essendu
assai satisfacente è hè dinò una quistione di sìmbulu di
l’estate ! Per ciò chì tocca à u muscatu, si ferma sempre
un vinu “ cunfidenziale” per chì ci hè poca dumanda, per
esempiu, una duzina di cartoni per l’U.S.A. !
Secondu à u Signoru Bernardu Sonnet di l’associu
C.I.V.C. « u scopu di u nostru associu hè di dà forza à
a prisenza di i vini corsi à l’esteru prupunendu prudutti
di e cantine mezzane o più impurtanti, è rendendu fideli
mercati cume quellu di e grandi superficie “di gran’-
qualità”. A a fine d’Aprile una cunvenzione si tenerà in
Aiacciu induve 60 incetatori da u mondu sanu seranu
ricevuti da i viticultori chì prisenteranu e so pruduzioni.
Avemu 450 prudutori cumpresi impurtatori, cuuperative
è cantine prive. Sta manifestazione permetterà di creà
interessu per i vini corsi, di cresce u vulume di u mercatu
per cumpensà a calata di e vèndite nantu à l’ìsula”
A strada di i vini
Capi corsu : ci si tròvanu calzi tradiziunali : vini bianchi
dolci o secchi sempre da rimarcassi.
Patrimoniu : scrittu à u Gotha di i vini AOC. Deve a so
qualità à un pìcculu climu, à u Niellucciu è à u
Vermentinu.
Costa Orientale : u più grande vignetu di l’ìsula postu à
pedi pruduttivi senza grande caràtteru. Rughjione di
grandi cuuparetive.
Porti Vechju : insèmule di Niellucciu, sciaccarellu et
Grenache dà rossi eleganti, bianchi esciuti da u
Vermentinu secchi è fruttosi.
Sartè : Vinu forti esciuti da calzi di Sciaccarellu,
Niellucciu, Barbarossa, Vermentinu.
Calvi : una di e più antiche terre chì prupone rossi pulputi,
bianchi è chjarasgini finìssimi.
Lisabetta STUDD, Traduzzione Francescu Perfettini