Pè a prima volta, in l’annu 1964 d’ottobre in
Parigi, fù decisa in un’addunita organizata da i
studienti Corsi U.N.E.C. (Union Nationale des
Etudiants Corses) è u F.R.C. (Fronte Regiunalistu
Corsu).
Si passò in una stanza sott’à un caffè situatu di punta
à a scola Politecnica, riclamava a riapertura di
l’Università corsa di Corti, eramu una quindecina.
Fù à l’occasione di u scontru di pallò Aiacciu-Laval
à u Parc des Princes. U stadiu era ingiratu di bandere
corse è di grandi scrittoghji neri nant’à lenzuloni
bianchi è neri chì dumandavanu un’Università in
Corti.
- Ti ricordi, dissi à a miò surella, quand’ella hè stata
issa manifestazione ?
- Vulerai chè ùn mi ne ricordi ! Era sbarcata a sera
nanzu in Parigi, u lindumane mi purtavete anc’à mè !
Appena ghjunte à a stazione di Mettrò Porte de
Saint-Cloud vidimu davanti à noi l’amicu Felice cù u
so pacchettu di stampini sott’à u bracciu è ci mettimu
à corre versu ellu per aiutallu à distribuilli.
Ùn ci fù tempu à li tempi, una decina di pulizzeri li si
sò lampati addossu è u s’anu purtatu in un “fourgon”
di pulizza è ùn hà vistu u “macciu”.
U risultatu di u scontru ùn lu sò più, credu chì u
GFCA avia guadantu, purtatu da noi altri.
Ma eccu cum’ell’hà cuminciatu u riacquistu di
l’Università Pasquale Paoli.
In u settanta, si fece l’Università d’estate : cù posta di
una lastra chì amparava à a ghjente a riapertura di
l’Università à u Palazzu Naziunale, cù cunferenze,
discorsi, teatru : “A Rimigna” di Dumenicu Tognotti,
cantavanu e miò puesie (scritte in Parigi), racolte da
Danielle Maoudj è da Jackie Lucchini: “ I vostri
nomi seranu sdrutti è per sempre ghjistimati”, ecc.
Jackie m’hà dettu ch’ella si ricantava pè l’interru di
Marcellu Lorenzoni in chjesa d’Aiacciu, cù dinù
canti, scambii, è pruposte à buzeffu !
In u 1975, Aleria, è di nuvembre u decretu di creazione
di l’Università di Corsica, scelta di Corti (a vi
cunteraghju un’altra volta), apertura micca !
A lotta cuntinueghja dura !
Ci hè vulsutu à aspettà l’ottant’unu cù a vittoria di a
Manca è di Mitterrand per ottene l’apertura.
Dapoi ùn s’hè mai più arrestatu u riacquistu ! Tuttu
ghjè in bullore ! Scrittori, pittori, sinemà, sinemassocii,
travaglianu senza solli. I giovani regista piglianu
i solli è si ne vanu in altrò, i furesteri piglianu i solli
di a cullettività è giranu in altrò ! Pè i pittori, litessa
cosa : i solli vanu à certi ! Attenti dinù à ùn creà academisimi
! “Cù l’ochju di a C.T.C.”!
Decuncentrazione di u statu ùn hè micca pè ricreà a
situazione di “I Persi di Montesquieu”, issu colpu
d’Aiacciu !
I solli devenu serve pè creà a ricchezza di issu
populu, di tuttu issu populu : u spampanime di a so
giuventù !
Ghjè què dinù a legge di finanze !
Maria Teresia POLI