Babbu, Enrique Vivoni-Acosta ebbe a furtuna di
cascà nantu à lèttere scritte à u dicennovèsimu
sèculu da u babbone, Petru Santu Vivoni Battistini
à a famiglia è à l’amichi di Corsica è di Portu
Riccu. Ellu traducì cun amore è si tenì 300 lèttere è
altri documenti. Hè da elli chì a storia chì segue hè
sviluppata. Un hè micca a prima volta ch’ella hè
stata scritta, duie altre pubblicazioni più à bon’ora
hanu studiatu e lèttere : Mary Frances Gallart e studiò
ind’a so prova, “Epistolario de un Corso in
l’ìsula : Pedro Santos Vivoni Battistini” (1997) è
eiu per u mo travagliu pubblicate en “I Corsi-americani.
Prova nantu à a so architettura, a so vita è a
so furtuna, à u dicenovèsimu sèculu” (2002)
U mo arcibabbone chitò à Siscu quand’ellu avia 16
anni. Un intrecciu d’evenimenti u purtonu à andàssine
: u ziu, Santu Battistini, avia scrittu ch’ellu
avia bisognu d’un parente per insignà u Francese
ind’a so scola in San Ghjermanu, Portu Riccu. A
famiglia Battistini accunsentì di mandà à Venucciu
Battistini, un giuvanottu ripostu chì avia riesciutu
bè à a scola. Per disgrazia, digià in Portu Riccu
s’amalò da u colerà è u ziu, turnò à scrive in casa
perch’elli mandèssinu à qualchisia à piglià a piazza.
Di Novembre di u 1856, cù 500 franchi pigliati in
prestu à u babbu, Petru Santu Vivoni s’imbarcò per
l’aventura di a so vita : avia da rimpiazzà à
Venucciu ind’a scola di u so ziu.
L’edea di parte da a casa à 16 anni fubbe ben
venuta. Petru Santu era u più vechju di sei zitelli. A
mamma era morta ind’a so nàscita è u babbu, Petru
Ghjuvanni si maritò cù a surella a più vechja di a so
moglia. Petru Santu era statu à a scola in Erbalonga
è u so Francese orale è scrittu era bunìssimu. Ci era
una occasione à chjappà, à u mìnimu per un pezzu,
una casa affaccendata è, si a furtuna era cun ellu,
uni pochi di solli da fassi per a famiglia.
U viaghju finu à Marseglia era statu un sugnacciu.
Una timpesta i s’avia chjappi in cor di nuttata è avia
amalatu à tutti. Ma una volta in Marseglia, Petru
Santu fubbe smaravigliatu. Mai avia vistu ellu una
cità cusì interessante, cù u so portu pienu à battelli,
i so musei, i so giardini è casamenti. A tempu
ghjuntu, s’arrangiò per u so viaghju in Amèrica,
ind’una cabbina di seconda classa per 125 franchi.
Novembre hè un misacciu per francà l’Atlànticu.
Ghjuntu à e Culonne d’Ercule, u battellu fubbe
coltu da un tempurale tremendu chì u puntò versu u
Nordu finu à u Finisterre. Per via di a timpesta,
d’una mancanza di nutritura è di malatie à bordu, u
viaghju à Santu Tumasgiu pigliò 48 ghjorni
disgraziati, 18 di più chè d’abbitùtine.
Ghjungnendu à u portu francu Danese, neguziò
incù i Piccioni di Pinu u so passeghju à Mayagüez
nantu à a costa à punente di Portu Riccu. Era una
strada còmuda postu chì a famiglia campava nantu
à a costa à punente è chì a cavalcata à San
Ghjermanu seria corta. Per disgrazia, u capitanu
affundò a nave vicinu à u portu è li tuccò à tutti à
accustà à notu. Cum’ella a vulia a sorte, Petru Santu
nutò versu un paese chjamatu “Corsica” induve a
famiglia Raffucci avia i so lochi.
L’ocèanu lavò tutta a so sfurtuna. Installatu ch’ellu
fubbe in San Ghjermanu, Petru Santu vide tutte
l’occasioni chì li èranu offerte essendu “Francese”
in Portu Riccu. Si lasciò sùbbitu u so postu d’insignante
è aprì un pìcculu magazinu, sùbbitu dopu
spusò à Concepciòn Ramirez de Arellano, èrede
d’una grossa furtuna. Avia ellu 19 anni è ella 15. Da
prufessore à cumerciante è amministatore, Petru Santu, cunnisciutu
avà cume Don Pedro
Santos Vivoni,
l’avia fatta in
Amèrica. Amparò
sùbbitu l’arte d’arricoglie
e canne di
zùccheru è di pruduce à tempu zùccheru è rumbu.
U so entusiasmu è e so dispusizioni arrubbacciate
fècenu prestu e so terre pruduttive è u so travagliu
cume pruprietariu li dèdenu passu à inciuffassi
ind’a pulìtica.
Ma u so primu penseru in affari fubbe di cumprà
terre, larghe fascie di terra, ind’a so patria. Vulia
fassi una casa asgiata per quande a so famiglia visiteria
a Corsica. U so primu saltu in Corsica u fece
ind’u 1861, vultò dopu ind’u 1871 è 1890. In sti giri
s’arrangiò per fà custruisce a so nova casa :
“Casanova”, à u chjosu, ghjustu fora di u paese
Balba. A casa era grande per l’usi di Siscu. Ci
èranu, sopra à u prima pianu, duii “piano nòbbili” è
un grande granaghju. Di sicuru chì a so moglia è i
so òndeci figlioli ci sterianu asgiati.
In Portu Riccu, fundò a cità di Lajas, duve elli èranu
i so lochi; diventò u primu merre è prestu fubbe
torna cumprendu terre per ellu stessu. Mandò à dì à
i duii fratelli Pasquale è Culumbanu di vene à travaglià
ancu elli in Portu Riccu. Pasquale avia
ghjustu finitu a so scola di medicina (educazione
chì Petru Santu avia pagatu ellu) è Culumbanu avia
ghjustu chitatu l’armata francese dopu à un sughjornu
ind’a guerra Francu-Prussiana. Culumbanu
ghjunse ind’u 1872 è Pasquale ottu anni dopu.
Culumbanu, spìritu ribellu, lasciò prestu à Portu
Riccu per u Venezuela è a Repùbblica Duminicana.
A vita per i Vivoni in Portu Riccu era generosa. I
zitelli ingradàvanu, i masci fùbbenu alevati secondu
i so talenti. U maiò avia da aministrà e ferme , i più
giòvani fùbbenu mandati in Corsica per amparà
“l’usi francesi” è un mistiere. A l’eta di 11 è 9, duii
figlioli, Petru è Arrigu, imbarconu per esse mandati
interni à u Liceiu di Bastia. Tramindui fermonu in
Corsica è in Francia finu à i so 20 anni.
Petru Santu fubbe abbagliulatu da a vita in Portu
Riccu, cù a pulìtica ind’una culunia Spagnola è cù
u lascia-corre cunnisciutu ind’a costa à punente
sottu à u regime di i brutali guvernatori in San
Ghjuvanni. A distanza è e ghjattive cuminicazioni
accurdate à e coste di punente è di meziornu di
cresce ecunumicàmente, in particulare cù u cumerciu
ind’u mercatu neru o cù d’altre ìsule carribeane.
Prestu e zone urbane criscinu è u gustu per l’amparera
dèdenu nàscita à a custruzione di teatri, bibbiuteche,
magazini è nove case urbane.
Ind’u dicenovèsimu sèculu a cumunità corsa
diventò un impurtante aspettu di a vita suciale, econòmica
è pulìtica in Portu Riccu. Parechji omi participonu
à a creazione di loghje Massòniche, diventonu
merri di cità (Santoni à Salinas, Giorgetti in
Barranquitas) altri fùbbenu eletti à a Càmera
Spagnola di i Deputati (Vadi, Vivoni) ind’u mentre
chì d’altri si stantonu grandi furtune cù u caffè, u
zùccaru è l’imprèstiti di solli.
Don Petru Santu avia trovu un novu postu in Portu
Riccu. I so sogni di vultà in Corsica avianu cambiatu
cù l’acquistu di a so nova identità Spagnola.
Dopu à a guerra di u 1898, parechji Corsi si ne vultonu
in casa, inclusi i so duii fratelli, ma ellu fermò.
Ma ind’u 1903, quand’ellu tenia a merria di Lajas è
ch’ellu era membru di a nova casa di i Raprisentanti
fubbe chjamatu per l’ùltima volta in Corsica: a
figliola, Juanita, abbisugnava a cura urgente di u so
freatellu, u duttore. A famiglia sana vultò per u
sughjornu ma nè Juanita nè Don Petru èranu destinati
à u ritornu ind’u u so carìssimu Portu Riccu. U
3 di Decembre, una messa funeraria fubbe detta per
Pierre Toussaint ind’a Chjesa di San Martinu di
Siscu.
Dopu à a migrazione corsa in Portu Riccu l’ìsula ne
hà cunnisciutu altre cume a Cubana in 1960 è a
Duminicana pocu fà. Per a Corsica, Portu Riccu hè
un’ ìsula di scontri.
Enrique Vivoni-Farage è Lisabetta STUDD
Traduzzione corsa Francescu Perfettini