Mentre chì Francia è Inguilterra s’accanianu
in a Guerra di Cent’anni, epica
d’intuppi numerosi interotti da tregue
più o menu longhe, a Pesta Nera sterpa u populu
francatusi da i cumbatti.
In ‘ssu XIVmu seculu, u cele di a Corsica hè foscu,
viulente è cunfusu ! A marina ghjenuvese arreca
in Corsica a pesta, sinonime di morte. L’isula hè
messa da cantu, è si ritrova sola, famita, oppressata
da Ghjenuva disinteressata à trattà i penseri
isulani è e viste aragunesi nant’à l’isula, da e
guerre interne è permanenti trà i signori chì anu
una pulitica d’allianza è di sbilanciu trà Ghjenuva
è Aragone, da l’impositi chì domanu i paisani, è
da i for’di lege tal’è Guglielmu Schimagadella
dettu « U saccheghjadore di i ghjargali ». Hè
dinò u regnu di l’oscurantisimu, di a superstizione,
di u terrore di i signori, ma ancu di più
quella di a ghjesgia cù e so scummunicazioni, a
so inquisizione è e so guerre sante !
A ghjesgia tene una piazza capitale, marcandu u
tempu chì passa : Natale, Pasqua, ecc… Dà un
sensu à a vita di l’omi : nascite, matrimonii,
interri ; pigliandune pratesa, ma dinò di u bestiame
è di i pustimi, grazia à i santi. Putenza spirituale,
i pretini facenu a fede è a murale : sò elli
i detentori di e chjavi di u paradisu ! Ponu ghjastimà,
scummunicà qual’voglia sia chì si metteria
in caterochju di a so strada, è dinò scunvince
d’eresia.
À u XIIImu seculu, cuntestazioni s’eranu pisate
contru à e ricchezze qualchì volta dubbitose di i
prelati, contru à e so cundotte scuntrafatte, è
contru à l’assoluzione di tuttu peccatu per solli !
Certi ribelli fermanu in u circondu di a ghjesgia
cum’è i Franciscani, d’altri funu elli chjamati
fanatichi settarii.
Nentru à « A Parte di u Poveru », Daniel Le
Blevec scrive : « i XIIImu è XIVmu seculi vivenu
una vera pedagugia di a carità propia à a predica
circataghja… À un’epica di forti soffii cummunitarii
ind’è i laichi è a l’imitazione d’aiutu fraternu.
» Si ritrovanu, à u XIVmu seculu, appena
ogni locu in Auropa : « Beguins »,
« Béguines », « Vaudois », « Cathares » ecc. è
in Corsica i Ghjuvannali.
Eccu a so strage, micca vista da un sturianu, ma
cù l’ochji di u core !
Venianu da u Terzu Ordine Franciscanu, i
Ghjuvannali, è campavanu d’accunsentu cù a
regula laica di Francescu d’Assise, regula chì
ricummandava puvertà, donu di sè, simplicità o
non viulenza, mettianu in causa l’auturità chjesana.
Seranu venuti da u Linguadoc, da a
Provenza, o da a Tuscana, ricullandu da a
Sardegna, ùn si sà, nè mancu l’origine di u so
nome ?
In’ssi tempi di rimusciu, i Ghjuvannali avianu stituitu
un sistema cummunitariu di spartera trà e
famiglie cultivandu e so terre, praticandu u dighjunu,
l’astinenza, in leia cù a natura, ritirate in
muntagna, meditazione in quantu à e credenze,
fendu cum’è « u Puverellu » d’Assise in a
puvertà è a mudestia. S’accuglìanu in San
Quilicu a ghjesgia primitiva di i poveri, distrutta
cum’elli funu i Ghjuvannali da u vescu d’Aleria ;
ghjustu vicinu, San Ghjuvanni era a ghjesgia di i
ricchi ; si dice ancu chì u stranu campanile di
Carbini à ‘ss’epica, altu di sette piani (sciffra simbolica è putente), seria statu lampatu da a
saetta, in risposta à l’eresia di i Ghjuvannali !
I so usi cuntrariavanu a feudalità di a terra di i
signori à tempu à a ghjesgia di a quale rimittìanu
in quistione e credenze, u lussu di i veschi è di i
prelati di l’alta sucietà, in a so ricerca di sputichezza.
Credianu in l’Apocalisse videndu in a
Pesta Nera è e malatie, i segni d’una prussima
fine, una purificazione. I Franciscani in l’isula sò
sempre stati un sustegnu per i poveri, è sempre
vicinu ; interravanu l’appistati, i Ghjuvannali, è
quessa senza barattu ! U so cumbattu apria a
strada è cunquistò a Corsica. Crescìa a minaccia…
L’inquisizione hè l’arma di u pudere chì
forza e so duttrine, in primu locu a prisentazione
di i strazii, è subbitu dopu, l’azzione !
In u 1354, i Ghjuvannali funu tocchi da a scummunicazione
di Raimondu, vescu d’Aleria,
« micca alloghju, micca cummerciu cun’elli, i so
bè cunfiscati, quelli chì l’aiuteranu seranu tocchi
da ghjasteme, è quelli chì si penteranu, averanu
una rimessa di penitenza di dui anni cum’è i cruciati
! »
Dopu à una demanda di i Ghjuvannali, l’arcivescu
di Pisa annulò a scummunicazione ; Raimondu
ùn ne tenì contu chjamandu u Papa Innucente VI
cum’è stimadore chì cunfirmò a scummunicazione.
Principiò a persecuzione, qualificati ch’ell’eranu
officialmente d’eretichi. Eretichi po’esse ma
micca pentuti, caccighjati è visticati cum’é bestie,
malati da e piosse, da u fretu, da a paura, interrandu
i so morti duv’elli cascavanu ; a longa
marchja da Carbini à u cunventu franciscanu
d’Alisgiani, fù u so camin’ di croce ; ùn fù chè
una corta arretta, ùn era chè per ripiglià a strada di
a morte !
Seranu morti in Castagniccia, cum’ella a dice a
legenda, stirpati da i sullati in u cunventu
d’Alisgiani è interdetti d’esse sepolti, in esempiu
per i paisani ? I sei ultimi Ghjuvannali, funu
brusgiati in Ghisoni in u 1357. Dicenu chì u prete
videndu a ghjuventù di i cundannati, intunò u
Kirie, Christe Eleison, è quand’elli sparinu in e
fiare, s’alzò una culomba in cele, è, ripigliandu u
Kirie, Christe Eleison, a natura salutò a so sputichezza
è u so martiriu.
Dapoi issu ghjornu, sopr’à Ghisoni, i monti Kirie
è Christe Eleison dicenu à i vivi ch’ell’era per
ch’ella torni a pace in a pieve di Carbini, tutta ‘ssa
viulenza !
Ci vulia a purificà, ma purificà chè ?
In u 1358, Sambucucciu, capi machja d’una
rivolta paisana ripigliò à contu soiu l’idee di i
Ghjuvannali à u pianu suciale è ecunomicu ; luttò
contru à l’abusi di i signori alleati à u rè
d’Aragone, liberandu l’Aldilà di i Monti duve e
terre feudali diventonu « Terre di Cumune », ma
d’issa manera aiutandu à a stallazione di
Ghjenuva in l’isula !
In cattedrale,
Stridi silenziosi,
Sopr’à u paese,
Cennere d’eresia
In u nivone,
Pini culunnati
Officiandu in incensu,
Natu in esiliu
Feritu da petre
Avvintu da curazze matticciose,
Tù, à curona di ghjicci,
Christe Eleison.
Maria Ghjuvanni Vinciguerra
Lisabetta Studd
Traduzzione Antone FILIPPI
Ringrazii à :
Dominique Tiberi, France3 Corse
« L’Ile des Seigneurs »
Lady Dorothy Carrington « l’Ile de granit »
Le Mémorial des Corses
Marc-André Turchini, Bibliotecca di Bastia
I siti internet visitati.