James Boswell celebre per via di u so’ “An account of Corsica” (1768), rese visita à Jean-Jacques Rousseau in lu so’ ritiru di Môtiers Travers.
In lu so’ ghjurnale intimu di u quale fù postume a furtuna (i so’ manuscritti fùnu scuperti pian’pianinu,
l’ultimi in lu 1940 ; a prima edizione francese hè di 1955!) Di dicembre 1764, Boswell nota, spessu sottu à manera di dialughi,
i so’ scambii cù u filusofa ginevrinu. Ghjoca u rolu d’interlocutore niscentre è disinvoltu tuttu fendu valè a so’ riverenza pè u filusofu.
Prima di « Boswelliser » l’eroe corsu, Pasquale Paoli, prova di seduce un geniale ribellu, l’autore di « l’Emile »
è di « la Profession de foi du vicaire savoyard. » ch’ellu hà rilettu prima d’incuntrà à Rousseau.
Stu grande malincunicu, cun spiritu, rende contu di a so’ cunversazione sopr’à temi diversi cùn un altru grande malincunicu. U cuntrastu acutu di e so’ cacciate hà l’addilettu di u naturale, ma à chi vole intrappulà si fàce intrappulà.
Risparmiendu i so’ effetti, J.J. Rousseau, attore eccellente, cù lu so’ caluttinu d’armenianu incalfatu, si mette propiu in scena cù u so’ misgiu è u so’ cane, i s’amici.
Boswell, cuntendu u dialogu ci campa di una scinetta savurita :
Boswell. – Eri , aviu l’intenzione di cherevi un favore, quellu di designàmmi u vostru imbasciatore in pettu à i corsi. Putète fà di mè a vostra eccellenza ? Forse avete bisognu di un ambasciatore ? Tandu vi porghju i miò servizii : « M. Boswell, straurdinariu imbasciatore di M. Rousseau in pettu à l’isula di Corsica. » Vuleriate esse rè di Corsica ?
Rousseau. – Ha ! la ! la ! nò. Micca eiu. Quessa ghjè al dilà di i mìo puteri (s’inclinendu bassu bassu), possu sempre dì : “Aghju ricusatu d’esse rè.” Vi piacenu i misgi ?
Boswell. – Innò.
Rousseau – Ne eru sicuru. Ghjè nantu à què’ chèu m’appoghju per ghjudicà d’un caratteru. Allora avete certamente un istintu dispoticu. À a ghjente dispotiche ùn li piace i misgi perchè u misgiu hè liberu è ùn accunsentiscerà mai à diventà schiavu. Ùn vi ubbidiscerà mai, cum’elli a facenu l’altri animali.
Boswell. – Ne menu una ghjallina.
Rousseau. – Una ghjallina ubbidiscerebbe s’ella capìa l’ordini. Ma un misgiu perfettamente ci capiscerà è mai ùn vi ubbidiscerà.
Boswell. – I misgi sò ingrati è traditori.
Rousseau. – Innò, ùn hè manc’appena vera. U misgiu hè un animale chì vi pò tene assai in affettu ; per amicizia, per piacevi, ferà tuttu ciò ch’ellu puterà.
À stu ghjocu di una diabolica « Boswelisation », l’autore di e « confessions » ùn hè parsu cusì niscentre chì Boswell l’hà pussutu imaginà. Ma ùn hè u culminu di u vulpinu u talentu di u nostru scuzzese ? è à ben riflette, ùn si assumiglianu i corsi, à u ritrattu di u misgiu ?
Marie-Jean VINCIGUERRA, Traduzzione corsa Petru VACHET-NATALI