Accolta
Accolta Cap'articulu Interviste Attualità Cultura Crunichette Sport Lingua


Articulu di u numaru 2, marzu di u 2007



Anton Dumenicu Versini (Maistrale 1872-1950)

Una penna scherzosa



Natu in Marignana, Anton Dumenicu Versini hè statu un impurtante attore culturale è puliticu, mà dinù un autore di prima trinca, in versi è in prosa. U so pseudonimu, « Maistrale », l’hà sceltu in riferenza à Federiccu Mistral. L’hà fatte tutte, Maistrale : da l’alimee à l’ape, passendu per a creazione d’una… agenzia matrimuniale !

Ma hè statu soprattuttu un animadore culturale impurtante, urganizadore di feste di paese è di cuncorsi di puesie, fundadore d’una « Accademia » è di u so « Almanaccu ». Nantu à u pianu puliticu, a so persunalità hè stata assai cuntestata.

Maistrale fù autonomistu, nanzu di liticassi, in 1928, incù Petru Rocca è « A Muvra ». A so opera literaria hè ricca : cumedie, puesie è dinù canzone spessu assai cunnisciute, cantate da Cesare Vezzani o Tino Rossi. A so lingua hè « ricca è savurita »1, a so penna spessu scherzosa. E face falà scutrate, nant’à tutti, da u mulinaghju à u puliticante. Pare chì ellu dicia d’ellu stessu : « Gattiva lingua cum’è a meia, ùn ci ne hè in Corsica ! »2 Li piacia à ride, à Maistrale, à prupositu d’ogni cosa… Avia fattu fà, à u campusantu di « U Cannicciu » in Aiacciu, a so tomba incù u so bustu di bronzu nantu. Un ghjornu ch’ellu era ghjuntu à ispezziunà issa tomba, scuntrò una vechja. Quella, fighjendu u bustu, s’avvede chì l’omu chì ghjè davanti à ella ghjè quellu chì deverebbe truvassi dentru à a tomba.

Tandu, Maistrale disse à a vechja spaventata : « Scusetemi o Madama. Quì dentru s’assuffoca omu. Allora sò surtitu un pocu à piglià u frescu ! »3

Ghjuvan Guidiu TALAMONI

1. Ghjacumu Fusina (Dictionnaire historique de la Corse, opera cullettiva fatta sottu à a direzzione di Antoine Laurent Serpentini, Albiana, 2006, p. 982).

2. Hyacinthe Yvia-Croce, Anthologie des écrivains corses, Editions Cyrnos et Méditerranée, Aiacciu, 1987, t.4, p. 86.

3. Victor Sinet, Antulugia di a cartulina corsa, Albiana, 2002, p. 58.